Era să uit și mă-nchideau

2_cai_rachiuTocmai am aflat că acest blog se duce tai tai dacă nu plătesc 18 dolari în 24 de ore. E ca în filmul acela cu Sfârșitul Lumii, în care dacă nu faci rost de cașcaval să te urci în navă cu Obama, te înghite Gaura Neagră. Stau pe gânduri acum, cu ceasul ticăind într-o mână, cu cei 18 dolari în cealaltă și mă întreb dacă merită să mai dau banii ăștia pentru încă un an. Un an de ce? Ce am făcut eu în doi ani de blog? Am realizat ceva? Că financiar, puțin spre deloc. Merită să mai stau cu gândul și la blog, când am un site de știri și un ziar la care scriu, și probabil un nou loc de muncă zilele astea? Continue reading

Ca pe vremea lui Ceaşcă

Nu ştiu dacă bate vântul de 15 minute, dar curentul s-a luat deja de vreo 4 ori. Exact ca în tinereţuri, când stâteam zile intregi fără lumină.
O dată vărumiu s-a mutat la mine vreo câteva zile, că la ei era luat curentul de o săptămână. În prima dimineaţă, chiar când ne luam micul dejun înainte de plecarea la şcoală (ochiuri de ou cu parizer pane, vremuri grele taică, nu uit până mor dimineaţa aia) s-a luat curentul şi la noi.
Era zăpada de jumătate de metru, aveau o scuză. Acum care e scuza?