Felon (IMDB) – Un tip îi sparge capul unui hoț și îl omoară, după ce acesta încearcă să îi fure din casă. Este trimis la închisoare, unde descoperă că libertatea este doar în mintea lui și că acolo, după porțile închise, atât infractorii, cât mai ales gărzile, sunt prizonieri. Este unul dintre cele mai bune filme despre închisorile americane pe care l-am văzut vreodată, iar finalul m-a lăsat cu gura căscată, pentru că, după părerea mea, așa ar fi normal să se termine un film ca Felon, iar în acest caz normalitatea este spectaculoasă.

Harold&Kumar Escape from Guantanamo Bay (IMDB) – L-am revăzut aseară la televizor și de-aia am decis să îl recomand, să împlinesc cifra magică de trei filme, adică suficiente pentru acest weekend care este deja la jumătate. Un chinez și un indian sunt închiși în Guantanamo, închisoarea de temut a americanilor, de unde nu a ieșit nimeni… până acum! Ăștia doi evadează și fac cale întoarsă până în Texas, unde caută ajutor. Până să îl primească, se pun în fel și fel de situații ilare, care cu siguranță vă vor face să râdeți. E și o poveste de dragoste la mijloc, apare și tipul din How I met your mother în el, ce să mai, e complet filmul ăsta și l-aș revedea cu plăcere de fiecare dată, atât de bun e.

P.S.: Am schimbat tema la blog. Nu știu dacă rămâne asta, plus că trebuie să fac un header. Mai vedem, mie îmi place, e ceva nou. E ok?

După care mi-am zis că nu, nu am cum să pierd acest blog pentru că, pentru 18 dolari, îmi țin cele mai importante amintiri aproape. Am făcut deja o greșeală când am închis blogul trecut, care nici nu era plătit, blog pe care l-am închis din motive tâmpite și pe care acum regret că l-am șters de pe fața pământului. Așa că, pentru o sumă modică, pe care o poți efectiv consuma într-un minut la o pompă de benzină, o să îmi păstrez aproape și în siguranță amintirile de doi ani, înșirate în paginile de aici.

Iosazaur.com nu moare, dar se transformă zilele astea, poate, cine știe, într-un alt domeniu, sigur într-o altă înfățișare, dar aceste lucruri le vom discuta mai încolo. Acum mă duc să beau o bere în cinstea lui și să plătesc dracului domeniul, să nu mi-l închidă ăștia, ca atunci când am uitat să plătesc școala și m-au sunat în fiecare zi să mă întrebe dacă mai trăiesc…

Nici nu se compară să te duci să îți vinzi publicitatea pe un site .ro sau .com, față de cele .wordpress.com sau .blogspot.ro, pentru că, pe lângă managementul mai ușor, este dovada clară pentru viitorul tău client că ai investit nu doar talent și timp pentru scrierea de articole, ci și bani, din banii tăi personali, iar asta este dovada supremă, irefutabilă, că ți-ai pus tot interesul și ai toate speranțele că site-ul tău va fi unul de succes. Pentru că, nu-i așa, banul este până la urmă dictatorul, el nu minte niciodată, iar dacă tu nu investești bani în site-ul tău, de ce ar face-o altcineva?

Cam atât pentru acum, o să mai scriu pe tema asta și o să vă mai spun care sunt avantajele unui domeniu propriu, dar pe moment ține minte atât: nimeni nu te va lua în seamă, dacă vrei să îi vinzi publicitate, cu un blog fără domeniu sau cu un site găzduit pe mai știu eu ce servere care îți fac link-ul site-ului de 5 kilometri. Dai un ban, dar stai în față.

„Poziția copilului” este un film care m-a făcut să țin minte că trebuie să nu depășesc când nu e de depășit, că în țara asta se poate cumpăra cu bani tot, mai puțin conștiința și că oamenii nu își mai revin, indiferent de ce fac, după o tragedie, indiferent dacă o produci sau o trăiești, ca la final să aflu că, deși neamțul poate nu este cel mai bun critic de film, că dai un premiu unui film cu un final inadmisibil, abrupt și sec ca o prăpastie”.

Atât.

La cărți, e și mai greu, pentru că, deși mâine zi am de lucru și poate foarte mult, nu pot să adorm, deci am insomnie dacă nu citesc ceva, cel puțin jumătate de oră. Și cum programul de la televizor, care începe la 21:00, cu Quest Means Business, Amapour, CNN Newscenter și Connect The World, se termină la 00:00, o oră în plus înseamnă că, deși adorm rapid, că cititul obosește ochiul, mă trezesc la 7:00 și sunt un mic pui de zombie. Și cum nu beau cafea niciodată niciodată, nici măcar o dată, până dau de aer rece sunt pe jumătate adormit. Asta până când, da, ați ghicit, bag un serial și îmi revin. După micul dejun, de obicei, dar acum, cu venirea căldurii, ies pe terasă și, în timp ce îmi savurez omleta gen Gordon Ramsay de Lugoj, hop și un serial.

Din acest motiv, am creat, pe noul site, știți voi, cel de știri din Lugoj, două secțiuni de recomandări pentru seriale și cărți. Ce rugăminte am eu? Una simplă: dacă sunt doritori, am nevoie de doi oameni care să îmi scrie câte o cronică pe săptămână, una de serial, alta de carte. Nu plătesc nimic, dar dacă aveți bloguri, o să vă pun banner în secțiunea dedicată partenerilor de pe site. Deci, LUGOJEANUL.ro angajează cât mai rapid un cronicar de seriale și un cronicar de carte. CV-urile nu se depun, tot ce trebuie să faceți este să îmi spuneți că vreți să scrieți și vorbim pe mess, pe Facebook și, dacă ne înțelegem, la telefon. Dacă totul merge bine, berile pentru domni sau cafelele pentru doamne sunt asigurate pentru fiecare recenzie

Ultima recomandare de serial

Ultima recomandare de carte

Eu cred că mă repet, dar o mai spun, că poate pricepe și cine nu a priceput înainte: meseria de jurnalist, pentru mine, e sfântă. Nu mă văd făcând altceva, nu știu să fac altceva și nu vreau să fac altceva. Făcând jurnalism, scriind articole și făcând poze pe la te miri ce evenimente, mă simt fericit și împlinit. Nu contează cât și cum câștig, nu contează că nu o să fiu niciodată miliardar din asta, contează doar că am un rol, un scop, un motiv pentru care să mă trezesc dimineața, iar asta o spun cu toată sinceritatea și toți colegii și prietenii mei vă pot confrima asta.

Noi, jurnaliștii, fotoreporterii și reporterii de toate genurile, suntem foarte importanți în societate, suntem un exemplu, pentru că noi, cu fiecare propoziție pe care o publicăm, cu fiecare fotografie pe care o facem, scriem practic istorie. De aceea, cine se consideră jurnalist și are pretenția să fie tratat și respectat în această funcție, are de respectat niște reguli de conduită. Doar că, la Lugoj, există un ziar care a luat meseria de jurnalist în batjocură.

Sincer, nu m-a supărat că m-au copiat, că nu mă deranjează. Ei cu publicul lor (care mai e, în afară de ăla din China, vă explic ce și cum imediat), eu cu al meu, dar faptul că jignesc, de pe contul oficial al ziarului, dovedește că nu eu, care stau la Coșteiu, sunt țăranul, ci ei, care stau în buricul orașului, departe de coada vacii, deși, după limbaj și port, s-ar conveni să stea departe de blocuri și de șosele cu asfalt pe ele.

Păcat, ce au fost și ce-au ajuns, păcat pentru ce au clădit în zeci de ani și pentru ce au dărâmat în câteva secunde. Și nu mi-e de ei, dar dacă se comportă așa, ne strică și nouă imaginea, cei care muncim și ne preocupă să avem în oraș o relație cât mai bună cu oamenii, cu instituțiile și, până la urmă, o relație de fraternitate între publicații, care, chiar dacă este șubredă, există. Dar cu asemenea ieșiri, cum să menținem o relație, cum să colaborăm cu ei, dacă ei există doar ca să nu dispară?

Dacă nu știți, iată de unde a pornit toată discuția: eu am făcut o rubrică pe Lugojeanul cu vremea, la început de săptămână. Bag vremea, un tabel de pe un site și câteva rânduri, pentru ca cititorul să știe, de luni dimineața, cum va fi vremea în săptămâna ce tocmai a început. Ei, care nu mai făcuseră vremea până acum, s-au gândit să copieze ideea. Le-am spus pe Twitter, mai în glumă, mai în serios, că m-a deranjat asta. Iată discuția:

Jignirile sunt la ordinea zilei în presă, nu m-au deranjat. Dar că mint cu nerușinare, da. Nu, nu au copiat, priviți aici ȘOCANT FOTO POZE GALERIE: 

Vedeți vreo asemănare? Nu, nu au copiat nimic, așa-i? Nu, sunt eu frustrat și ei sunt ușa de la biserica cu două turnuri. Vă spun eu unde îi doare pe ei, ca să revenim la problemă. De ce face Groza asta? Pentru că simte că-i țâțâie fundul. Vede că traficul meu crește în fiecare zi, vede că nu are nicio șansă să se mențină, chiar dacă are zeci de angajați, iar eu sunt singur și vede că se cam gată sacul, e cam la fund, moment în care încearcă să își bată joc și de ceilalți, care chiar vor să facă jurnalism și au răbdare și pricepere să o facă bine. Păcat, este absolut rușinos. Și încă ceva: la fel au făcut și cu pozele de pe Facebook, la care au pus articolul în descriere, idee tot de la mine copiată. Până acum nu au pus, așa că dacă ei zic că nu au copiat-o de la mine, e exact vorbă în vânt și contul lor de Facebook stă ca dovadă.

Eu m-am convins: nu am să mai deschid acest site pentru a mă informa (eventual pentru a mă amuza, cum fac de obicei), nu am să mai cumpăr ziarul vreodată, nu că până acum îl cumpăram și nu am să mai pot vreodată să îi consider pe cei de la Redeșteptarea jurnaliști, și asta din păcate, pentru că poate câțiva sunt oameni corecți, dar asta e, totul pleacă de la conducere, pentru că un jurnalist nu vorbește așa, nu se comportă așa și nu reacționează așa cum a făcut-o Groza. Rușinică, altceva… fără cuvinte.

P.S.: Ce să facă și Groza, dacă știe că e pe terminate cu ziarul? Stă și fură vremea de la alte site-uri, după care înjură ca birjarii pe internet, că doar n-o merge pe teren, ore întregi pe zi, să facă și el ceva citibil.

P.P.S.: Am vrut să fur și eu o poză de pe site-ul lor. N-am avut de unde, sunt de toată jena. Text să furi? Doamne ferește, te îngrozești dacă te pui să citești ce se scrie acolo. E jenant, dar cred că „Suntem jenanți” este noul lor slogan (fără nicio aluzie la sloganul unui alt site din Lugoj).

P.P.P.S: Groza, cât mai dai pe mia de vizitatori„unici” din China? Hai, nu te supăra, că știe lumea cum îți faci tu traficul. Mai ieri te suspendau ăia de la trafic.ro că-ți umflai traficul prin metode mai puțin ortodoxe, de care cei care și-au cumpărat publicitate la tine pe site nu știau. Cred că tot la fel de bine îți faci și focul în sobă, cu tonele de ziare care îți vin la retur.

Lumea se schimbă, și oamenii odată cu ea. Sursa de informație este la fel de importantă ca informația în sine, pe care ne-o înmagazinăm din diferite surse, în fiecare zi. Sfatul meu este unul simplu: aveți grijă de unde vă informați, ce oameni sunt în spatele articolelor pe care le citiți și cât de bine știu ei să-și facă meseria, iar dacă vă satisface modul lor de a fi, gândi și acționa, atunci îi puteți considera ca fiind o sursă valabilă de informare, în fiecare zi.

Oricum, sunt tare bucuros că se întâmplă asta în Lugoj. De ce? Pentru că orașul ăsta merită un spectacol mare, de genul acesta. Nu mă înțelegeți greșit, promovez și pe site tot ce ține de evenimente, dar un show de mentalism e cam unic pentru urbea noastră de 37 de mii de Încuiați. Așa că, apariția asta, zic eu, o să fie de mare succes, cu casa închisă și cu bilete la negru, pe trepte, cum doar în orașele mici se știe să se facă.

Vă spun de pe acum că mi-am pus în calendar și număr zilele până la spectacol. Fac iluzionism de 10 ani și va fi prima dată când o să văd un show de mentalism cu… o vedetă! Adică da, am văzut pe calculator, zeci de Giga, dar pe viu așa, în afară de circari, nu prea. Ca să finalizez, dacă sunteți din Lugoj, NU AVEȚI VOIE să lipsiți. De fapt, lumea deja vorbește că „vine ăla care și-a oprit inima de la Românii au talent la Lugoj”, deci e clar că o să fie foarte frumos și cu public numeros. Cristi, te așteptăm cu drag!

P.S.: Țineți minte asta?

Păi când eram eu pe a patra, și acum știu că o să sune că vorbesc ca tata lui Louie, a nins într-o săptămână de a ajuns zăpada până la mine la gât. #Truestory. Eram mic și gras și îmi lua două ore să ajung la școală, care era la 2 kilometri de casă, dar totuși mă duceam. Aveam 4 palme, zăpada 3 jumate, nu exista transport sau deszăpezire. Știu, sună de parcă povestesc despre epoca ceaușistă, dar nu, e destul de recentă. Pe a patra aveam 11 ani, deci acum 9 ani și ceva. Pe bune, nu venea curentul cu săptămâna, făceam ore, până la 10 când se făcea lumină, la lumânare.

Ne aducea învățătorul plapume și un casetofon, și ne punea să dansăm, să ne încălzim. Sunt sigur că încă mai are casetele, că al nostru învățător era și fotograf și cameraman în weekend, în care dansam de turbam, la minus 10 grade și într-o clasă încălzită pe lemne, cu o teracotă care scotea mai mult fum decât căldură, ca să vă arăt că nu vorbesc ca să mă aflu în treabă.

Și acum, când tot puștanul de a doișpea are mașină, Golf 4 sau >, Oprescu închide școlile, că… ninge și e vânt. ”Este o iarnă agresivă, cred că nici meteorologii nu se aşteptau la asta. Ultimele zile s-au dovedit a fi foarte grele, zile de iarnă grea. Au apărut probleme serioase şi vor apărea şi în continuare probleme serioase care trebuie rezolvate”, zice Dragnea. Din nou, WTF? Ce iarnă visează ăsta în ultimele zile? Băi nene, chiar nu mai înțeleg lumea asta. Gata, ninge, hai să închidem școlile, spitalele, poliția, pompierii, armata, președintele și parlamentarii.

Hai să ne ascundem în case, că o să vină zăpada, și să… murim! Sounds like a plan…

Zicea cam așa: „Știți ce efect pot avea nitriții asupra organismului și sănătăți dumneavoastră și a celor din jurul dvs.?”… Eu, în gândul meu, „Da, știu…” și, înainte să îmi termin ideea, ăsta de la reclamă zice „Bine, atunci spune-le și celorlalți despre pericolul din apele cu prea mulți nitriți etc.”, după care începe muzica.

Da, așa se face o reclamă, e cea mai tare și genială reclamă pe care am auzit-o anul acesta, e perfectă pentru radio și îți rămâne în cap. O reclamă care să îți citească gândurile, așa ceva mai rar. Chiar dacă este despre nitriți, adică pe românește despre căcat, bravo pentru oricine a avut ideea asta SUPERBĂ!

Administrator, cel care a scris articolul, e demn de toată lauda. Bravo! Să comenteze cine vrea, eu am rămas fără replică…

P.S.: Păcat de tipul de la publicația numărul 2, că i-au „împrumutat” numele în titlul site-ului.

La mulţi ani tuturor mamelor!

Atât.

Nu-mi place, nici nu știu de ce mi-am făcut cont. Bine, am văzut multă lume pe Twitter, poate de acolo am zis „hai să încerc și eu”, însă unii oameni pe care îi urmăresc acolo pun mult prea multe poze, la care le dau de fapt un fel de Share sau RT, depinde unde vă petreceți mai mult timp, pe Twitter sau Facebook. Apoi, foarte puțini vin cu material creat de ei, fotografii sau text, iar când vin, sunt într-o clipită astupați de disperații care „șăruiesc” 100 de mii de poze dintr-o răsuflare.

Deci, pentru mine, o rețea de socializare trebuie să fie AERISITĂ. Twitter face asta cu succes. Nu-ți place, unfollow. Toată lumea vorbește despre Românii au Talent? Filtru pe cuvintele magice și ai scăpat de ele. Facebook la fel, e ok, atâta timp cât nu ai 5000 de prieteni și nu ești abonat la toate paginile și grupurile posibile, ci doar la cele care îți sunt utile. Tumblr, Pinterest, Google+, neah, le-au trecut vremea mai repede decât au reușit să apară, nu sunt decât copii a celor două de care scriam mai sus și nu aduc nimic nou, decât un design și una, hai două schimbări, care și alea sunt funcții pe care le găsești la Fb și Twitter, însă sub altă denumire. Deci nu…

Așa că am lansat Lugojeanul.Ro. Aveam domeniul încă de pe vremea în care lucram la primul meu ziar (ai, ce vremuri frumoase, mergeam cu frică la orice eveniment sau accident, nu aveam nici măcar un aparat omenesc, doar săpuniere care erau mereu descărcate, dar așa înveți), iar într-o zi mi-a venit ideea să îl pun pe un host și să-i dau drumul. Și așa am făcut! De la idee la realizare a fost doar un pas, două telefoane și vreo 45 de emailuri cu băieții de la hosting, până totul a mers cum am vrut.

De ce am scris ziarist? Pentru că, chiar dacă Lugojeanul e exclusiv pe internet și indiferent câtă viață mai are printul, eu voi fi mereu un ziarist. Ador ziarele, mirosul lor, să te murdărești de cerneala încă proaspătă, lucrurile astea se simt, iar dacă nu le simți, nu ești făcut pentru presa scrisă. Da, acum totul e online, însă ziarele fizice te transformă în om de presă, ele te fac mare, nu electronismele astea. Viitorul e aici, dar trecutul e la fel de important și de plin de învățătură.

Gata cu vorbele, să trecem la fapte: Dați click aici și spuneți-mi, sincer, ce părere aveți despre noul site. Ce credeți despre grafică, despre categoriile de știri, despre modul de abordare, despre culori, tot ce vreți. Toate criticile sunt binevenite, promit, vreau să-mi spuneți unde greșesc sau unde fac bine, ca să știu cum să evoluez. Apoi, dacă v-a plăcut ce ați văzut, mergeți și dați un like pe Facebook.

Sper să mă citiți și acolo, unde voi scrie și lucruri serioase, nu doar prostii din capul meu. Mersi!