Îmi iubesc țara și mai nou asta este un defect

ATENȚE! Acest articol conține înjurături și trebuie tratat ca atare. Dacă îmi comentați că am înjurat, vă zbor din comentarii. Mulțumesc pentru înțelegere!

ela-craciun-cum-s-a-vazut-de-aproape-cel-mai-mare-drapel-din-lume-18453547Ieri, Antena3 a dezvelit cel mai mare drapel din lume. Au chemat un nene de la Guinness, nene pe care l-au ținut patru ore în studio la Gâdea fără să zică nimic, că dacă eram eu le luam recordul înapoi, a venit ăsta, s-a plimbat, a măsurat și a dat oamenilor placheta mult dorită. A fost un eveniment unic după părerea mea, chiar dacă în România lucrurile nu se vor schimba de mâine în bine, dacă azi faci un steag cât 8 stadioane. În fine, m-am uitat ieri la televizor cât nu m-am uitat în 5 ani, a fost superb totul, de la transmisiunea din acel studio din aer, până la acrobațiile cu avioane și muzica fanfarei.  Continue reading

Nu m-au angajat, a fost decizia greșită

a fost decizia gresitaSăptămânile trecute, am depus un CV. A fost decizia corectă. Am fost chemat la un interviu, am spus ce aveam de spus, m-am descurcat bine, după care am așteptat și rezultatul. După o săptămână, aflu că nu am fost angajat, deși, cel puțin la prima vedere, atât angajatorul, cât și colegi și apropiați, dar și eu și familia, mă vedeau deja angajați. Și totuși, nu m-au angajat. A fost decizia greșită. Continue reading

Trei filme bune pentru weekend, pe scurt, promit!

In Time (IMDB) – Nu mai există bani, nu mai există moralitate, nu mai există decât timp. Fiecare are un ceas care, dacă ajunge la zero, e echivalent cu moartea. Nu te mai salvează nimeni, chiar dacă te poate salva cu o simplă strângere de mână. Totul se joacă pe timp, inclusiv partidele de cărți între bogați, adică cei care au peste 1000 de ani pe ceas. O lume credibilă, un film care pe mine m-a făcut să tresar de multe ori, la gândul că așa ceva chiar se poate întâmpla, într-un viitor apropiat. Finalul m-a dezamăgit totuși, pentru că nu este la fel de captivant ca și restul filmului. Poate pentru final n-au mai avut timp… Continue reading

Review: Filmul „Poziția copilului” într-o frază

Ieri seara am fost la „Poziția copilului, la teatru, că a venit cu o caravană, ceva, că cinematograful nu e gata la Lugoj. În fine, ca să nu o lungesc, că nu am timp și nici voi, o să mă limitez la o frază, adică o să fac cel mai scurt review de film din istoria istoriei. Deep. Așadar: Continue reading

Redeșteptarea, un „ziar” din Lugoj, mă copiază, după care mă înjură pe Twitter

A.S.: Dacă sunteți din Lugoj, dar nu numai, vă rog să citiți până la capăt. Vă faceți vouă un serviciu, nu mie.

Eu cred că mă repet, dar o mai spun, că poate pricepe și cine nu a priceput înainte: meseria de jurnalist, pentru mine, e sfântă. Nu mă văd făcând altceva, nu știu să fac altceva și nu vreau să fac altceva. Făcând jurnalism, scriind articole și făcând poze pe la te miri ce evenimente, mă simt fericit și împlinit. Nu contează cât și cum câștig, nu contează că nu o să fiu niciodată miliardar din asta, contează doar că am un rol, un scop, un motiv pentru care să mă trezesc dimineața, iar asta o spun cu toată sinceritatea și toți colegii și prietenii mei vă pot confrima asta. Continue reading

S-a rupt un burlan la Redeșteptarea Lugoj Online: Ce se întâmplă când faci un articol din birou, doar ca să fie publicat

Știrea zilei: un student, gorjean de viță, a plonjat ca în filme cu mașina în Bega, după care a ieșit din mașină, s-a dus la o benzinărie și a cerut să meargă la spital, că îi era puțin frig. Se dau trei ziare online care relatează povestea. Jurnaliștii primelor două publicații merg pe teren, la fața locului, de la 13:30, când a ajuns și tânărul cascador de la spital, până în jurul orei 17:30, când mașina a fost scoasă din apă. Pe scurt, patru ore de stat pe un pod, în frig și deasupra curenților unei ape curgătoare, doar pentru a relata corect evenimentul. În cazul ziarului numărul 3, s-a publicat un articol făcut la birou, realizat din două telefoane și trei căutări pe net și gata, am pus știrea și suntem și noi ziar. Nu, nu sunteți, pentru că… „puteți uita”: Continue reading

Camera de lectură (I)

Îmi plac la nebunie bibliotecile mici, de casă, cu un loc de citit chiar în ele, adică o cameră cu rafturi de cărți, un birou simplu, o lampă albă, un pat sau un loc de citit și o fereastră MARE chiar lângă el, unde să pot să stau și să citesc sau să gândesc. Nu să dorm, nu să lucrez, nu, spațiul ăsta să fie doar pentru citit sau gândit. Fără laptop, televizor sau alte electronice. De fapt, fără prize, decât una pentru lampă, dar atât. Dacă scoți lampa din priză, pentru orice motiv, ca pedeapsă trebuie să pui 10 lei într-un borcan, iar banii din el îi vei folosi tot la cumpărat cărți. Hah, ce idei bune am când n-am inspirație. Continue reading

Tu ești obsedat de ceva?

2012-05-22 19.07.36Crezi că nu te mai schimbi, dar îți trece repede. Lumea se schimbă, și tu cu ea, bine, nu în esență, în aparență. Adică ai impresia că îți plac lucruri noi, că te prinde altă frezură, că te încântă altă muzică și că îți plac și brunetele, nu doar roșcatele (#truestory). Dar, după ce încerci să te schimbi, vezi că au fost doar obsesii de moment, care trec la fel de repede precum au venit. Sau nu. Continue reading

Pot să mă arunc de pe blocul dumneavoastră?

Pe Victor l-am întâlnit la Lugoj, când l-am dus la gară cu mașina unui prieten, pentru că, exact când s-a dat jos din ocazia lui, venind dinspre Deva, a mea mașină a murit complet. Pentru că ploua puternic, am sunat un amic și am plecat spre gară, abandonând mașina-mi într-o alee. Despre asta, altădată. Victor venise prin partea asta de țară pentru un reportaj despre avioane, care e foarte reușit, părerea mea. Astăzi însă, împreună cu ai lui colegi de la Casa Jurnalistului, și-a pus întrebarea: cum ar reacționa bucureștenii dacă ar da nas în nas cu un sinucigaș. Urmăriți „disperatul” în acțiune: Continue reading

Top 3 lucruri pe care le puteam cumpăra cu banii (400 de lei) dați pe prostiile din poză

Ar trebui să mă învăț minte cu asta. E deja a treia oară. Nu îl pot pedepsi, că e tata, deci nu îl pot pune la colț sau ceva. Dar, ceva pot să fac: o să parolez toate canalele de pe care se pot face astfel de comenzi și o să instalez un program care să stingă calculatorul dacă cineva intră pe site-urile de unde se pot cumpăra astea. Știu, nu înțelegi nimic, dar am făcut o poză, you know, dovadă la proces: Continue reading

Ultima carte citită?

Anul ăsta nu cred că o să citesc vreo carte fizică. Adică, de când am Kindle, am citit doar în format electronic. E comod, confortabil, mobil, etc., dar cel mai important, e la modă, într-un sens bun. Nu mai cumpărăm cărți din copaci, nu mai tăiem copaci, nu mai murim asfixiați. Vorbesc serios, e bine că se pot citi cărți întregi, cap-coadă, pe calculator/e-book reader, pentru că e încă un pas pentru salvarea unei planete care, se vede, moare.

Am cumpărat 3 cărți luna asta, una despre marketing și două romane scurte. Am dat 15 dolari pe prima, 10 dolari pe celelalte două. Mult, puțin, nu știu, dar aveam niște bani pe card și m-am gândit că, dacă îi dau pe cărți, măcar îi dau pe ceva. O carte e mai bună decât un pachet de țigări, decât o pizza sau decât o ciocolată. Câteodată, o carte își merită banii, câteodată, nu, dar de fiecare dată banii pe care îi dai pe ea înseamnă răsplata unui om care a muncit să o scrie și sincer, nu e ușor să o scrii și mai ales, e al naibii de greu să o vinzi.

Acum, încerc eu să vă vând o carte. Dacă nu știai, am scris un roman. E despre anii de liceu, dar nu cum ai crede la prima vedere. Nu e „Liceenii, partea a cinșpea”. E despre un liceu plin de profesori „speciali” și despre un articol postat pe blog care era să mă coste viitorul. Dacă o veți cumpăra sau nu, nu știu (sper că da!), dar știu că am 10 motive pentru care să o faceți! Citiți-le, după care decideți.
carteabannerpdf

P.S.: Ultima carte citită?

Simți? Miroase a comunism…

masina.politie1Știrea săptămânii în curs a avut, într-un fel sau altul, de-a face cu elevii chiulangii de prin oraș, care preferă să-și petreacă primele ore ale zilei în baruri, la o cafeluță. O mică, dar mare problemă aici, pentru că și eu am fost elev, nu de mult. Care e treaba poliției cu elevii și cu ce fac ei? Dacă elevul nu vrea să meargă la prima oră la școală, pentru că, ce să vezi, nu are chef, cine e el, polițistul, să îl oblige să meargă? Ca ce chestie? Cu ce drept? Așa de rău miroase chestia asta a obicei de acum 23 de ani, de îmi vine să urlu pe stradă. Pentru că se întâmplă așa ceva în 2013, într-o țară liberă, libertate pentru care au murit oameni. Continue reading

Drept

532678_378583432190464_128187721_nDacă tot m-am apucat serios de învățat pentru sesiunea ce vine, vrem, nu vrem, mi-am adus aminte de o întâmplare pe care am citit-o de mult despre un proces din State, patria tuturor proceselor posibile și imposibile, unde oamenii se dau în judecată pentru orice, dar mai ales din plictiseală. Un nene avocat interoga un doctor în boxa martorilor, iar dialogul următor, pe care o să îl reproduc cât de bine o să pot, este din stenograma oficială a procesului. Continue reading