Category Archives: Epice

Era să uit și mă-nchideau

2_cai_rachiuTocmai am aflat că acest blog se duce tai tai dacă nu plătesc 18 dolari în 24 de ore. E ca în filmul acela cu Sfârșitul Lumii, în care dacă nu faci rost de cașcaval să te urci în navă cu Obama, te înghite Gaura Neagră. Stau pe gânduri acum, cu ceasul ticăind într-o mână, cu cei 18 dolari în cealaltă și mă întreb dacă merită să mai dau banii ăștia pentru încă un an. Un an de ce? Ce am făcut eu în doi ani de blog? Am realizat ceva? Că financiar, puțin spre deloc. Merită să mai stau cu gândul și la blog, când am un site de știri și un ziar la care scriu, și probabil un nou loc de muncă zilele astea? Continue reading →

Dovada irefutabilă că ești profi pentru orice client căruia vrei să îi vinzi publicitate

namebox_facebook_1Asta am învățat eu, după ani și ani de prezență în online. Dacă nu ai domeniul tău, indiferent că vorbim de blog de travel, culinar, personal, site de știri sau mai știu eu ce altă minune, nu te bagă nimeni în seamă. Ești bun, da, ai talent la scris, însă dacă nu o faci de pe un domeniu propriu, dacă nu ai control total asupra site-ului tău, cum doar un server în care poți schimba ce vrei tu îți oferă, atunci nu are niciun rost să te apuci de treabă. Dintr-un oarecare motiv, asta e realitatea, iar eu am învățat greu lucrul ăsta, după ce am renunțat la un blog care, deși mergea bine, nu producea nimic. Continue reading →

Seriale și cărți, n-am cum fără ele

kindle touch foto (3)De când mă știu am o boală pentru seriale dimineața și cărți noaptea. Mai nou, cu trecerea vremii, mă uit la seriale în pauzele dintre articole, sau dintre ieșiri, iar cărți, și pe această cale mulțumesc Lidl, pentru lampă, doar noaptea, că atunci am timp. Țin minte că nu de mult a fost o crimă, într-un sat de lângă Lugoj. În pauză, adică de la 11:00 la 12:30, până suspectul a fost interogat, eu am mers la un unchi, am băgat rapid un articol, după care, #likeaboss, am urmărit două episoade din Two and 1/2 men, că eram în urmă. No fucks were given că eram în Breaking News, vorba vine, eu trebuia să le văd, așa că le-am văzut și credeți-mă, iau intervențiile în foarte serios. Continue reading →

ÎnGOGirea Lugojului

Prima dată am auzit de 1 aprilie, că vine Gog la Lugoj, și n-am crezut până nu mi-a zis el un „Da!” hotărât pe Twitter. Deci Cristi Gog, care a câștigat Românii au talent, are spectacol la Lugoj, pe 25 luna asta, și normal că mă duc și eu. Poate chiar, cine știe, o să fac și o chestie frumoasă, pentru site, cu Cristi, adică ceva tot facem, dar cât de „frumos” o să fie, vedem. Adică o să fie frumos, dar poate să fie mega! Cam atât vă pot zice, dar aflați mai multe mai un pic. Continue reading →

Cod Portocaliu de prostie în România

Stau și mă minunez la știrea despre închiderea școlilor de mâine din București, din cauza ninsorii. Nu-mi vine să cred că s-a luat decizia să se închidă toate școlile din capitala țării, doar pentru că… ninge. WTF? Ăștia ori sunt retardați, ori nu au chef să-și scoată utilajele din casă, să facă treabă. Și, până la urmă, câtă neauă se poate depune? Mai multă ca astă iarnă? O să rămână oamenii în case? O să vedem imagini din elicopterul RealitateaTV, asta dacă nu l-au dat afară și pe pilot, cu bucureșteni prinși în case, cărora li se vor arunca alimente pe ferestre, ca în Swaziland? Continue reading →

O nouă etapă în cariera de ziarist

lugojeanul facebookDe când mă știu cu internetul în buzunar și cu laptopul la degete mi-am dorit un site de știri, numai al meu. Să dau tot ce e mai bun din mine, doar pentru ca cititorii, indiferent de numărul lor, să se simtă informați după ce au intrat la mine pe site. Blogul e și el o unealtă de informare, dar personală, subiectivă. Continue reading →

Cel mai jegos mod de a face jurnalism: Gândul.info și minciuna din titlu

Fără click-uri, o publicație online moare. N-ai vizitatori, n-ai pretenții, nu vinzi publicitate, nu trăiești. Simplu, la fel de simplu ca legea junglei. Însă de multe ori setea asta pentru numere mari în statistici se transformă într-o mizerie, iar cel mai bine se vede această oroare la site-urile mari de știri, tabloide sau nu, care o iau la rătăcire cu titluri false, jegoase, înjositoare, menite doar să aducă fraieri, posibili apăsători de reclame. Fenomenul e răspândit bine de tot, peste tot în ziarele românești de pe internet, dar astăzi am rămas prost când am văzut că și Gândul.info, care până acum îl consideram semi-citibil, a comis-o cu nerușinare. Nu pun niciun link, că nu suferă de vizitatori puțini, ci doar un PrintScreen. Continue reading →

Ești sigur că asta vrei?

happiness-2Ești la începutul vieții. Nu, nu zic că te-ai născut acum 5 minute, că nu ai avea un laptop în mână și nu ai citi blogul ăsta. Doar că, vezi tu, începe viața serioasă. Tocmai ce te pregătești de Bac sau de prima sesiune de la facultate. Sau de a treia. Ai avut câteva teze aproape ratate, ai fost corigent pe vară la fizică, ai avut vreo 3 restanțe, două le-ai rezolvat, cu una e mai greu. Până acum, ai lucrat la o pizzerie, apoi un unchi te-a plătit să îi faci câteva tabele în Excel pentru birou (mi s-a întâmplat, așa mi-am luat primul telefon #pebaniimei), după care ai găsit într-un fel un loc de muncă în domeniul tău, dar ere așa de prost plătit încât ai zis „pas”, chiar dacă asta însemna să te milogești de ai tăi pentru câteva zeci de lei pentru ieșirile din weekend. Continue reading →

Cum am descoperit jurnalismul prin frică

Stellar-WindFrica este un sentiment puternic, poate cel mai dezvoltat dintre toate, pentru că bla bla, natura umană a primilor oameni, a vânătorilor vânați, dar pur și simplu nu înțeleg frica în anumite cazuri. Chiar dacă nu știu prea multe despre frică în sine, țin minte o zi din viața mea în care mi-a fost așa de frică, încât nu o să o uit vreodată. Aveam opt ani, era ora patru după-amiaza și, dintr-o dată, toată frica din lume s-a adunat în sufletul meu, la fel ca în inimile a miliarde de oameni de pe întreaga planetă. Continue reading →

2013

magic_sky_Wallpaper_7g7e1După o petrecere de Revelion puțin ilegală, pe care aș vrea să o povestesc pe blog, dar din păcate nu pot, pentru că poliția (prietenii știu de ce :D ) am dat de 2013. Un an de la care nu vreau ceva deosebit, ci doar să îmi fie bine, mie și persoanelor dragi din jurul meu. Și un Lamorghini Gallardo Superleggera. Galben. Și o roșcată cu picioare lungi. Mă scuzați, am adormit puțin. Revenind, vreau 365 de zile pe care să le trăiesc cât mai pozitiv posibil, de care să mă bucur și după fiecare în parte să spun „a fost mai bine ca ieri”. Continue reading →

Moș Crăciun, tu ești?

Când am văzut atâta zăpadă, n-am știut dacă să mă bucur sau nu. Prima dată m-am gândit la drumuri blocate, la frig și la gheață, dar apoi mi-a trecut. Mi-am adus aminte că iarna e, de fapt, frumoasă, și că noi ne gândim doar la părțile negative câteodată, că deh, suntem comozi. :) Așa că, înarmat cu un aparat foto, am ieșit să fac niște poze. Cam așa arată iarna pe uliță. DSC_2123 Când am zis că am terminat și că e vremea să intru în casă, că înghețasem pe jumătate și încă un pic, zăresc în depărtare ceva: Continue reading →

Rushty-Color, n-are cum să nu-ți placă!

De fiecare dată când merg la mașină să scot stick-ul, să bag muzică nouă, înseamnă că într-adevăr melodia pentru care fac asta merită efortul. Rushty e din Lugoj, nu l-am cunoscut încă direct, dar urmează. Ceea ce vreau să vă zic este că piesa asta a lui, despre Culori, este mult prea… adevărată. Pentru că ceea ce cântă el e viața noastră, a tuturor. Sacrificii, suferință, obstacole, toate pentru a descoperi secretul care să ne facă mari, tari și buni. Mă regăsesc în piesa asta, ceea ce mă face să cred că, dacă a putut un necunoscut să îmi trezească asemenea trăiri, acest străin va ajunge, CU SIGURANȚĂ, acolo unde merită. Pentru că MERITĂ să ajungă acolo sus, asta e clar. Continue reading →