Ieri, la 8:30 am plecat de la Praid cu mașina, Dacia 1310 model 2001 proprietate personală, după 10 zile de concediu relaxante. La ora 10:00 am intrat în Târnăveni și am făcut prima oprire. Soarele începea să ne trezească grijuliu… un căcat, a fost mult mai nașpa și vă zic și de ce.

După Târnăveni am întâlnit, până la Blaj, două accidente, ambele cu TIR-uri. Coloane de milioane de kilometri, ambulanțe, nino-nino, ceva ce nu vrei să vezi când mai ai sute de kilometri până acasă. Bun, după ce am trecut de Blaj, A urmat o porțiune frumoasă de pășuni și lanuri de porumb. Cum am intrat în județul Alba, unul dintre județele mele preferate, pentru că adăpostește munții Apuseni, au început problemele. Mai exact, în satul Sântimbru, mașina a murit. Pur și simplu s-a oprit și de-abia am reușit să o parchez, cu ghilimelele de rigoare, pe marginea drumului.
Oricât aș fi încercat să o pornesc, nici dacă o amenințam cu REMAT-ul nu pornea. Eram la 150 de kilometri de casă și drăcia s-a oprit de zici că a înghețat. Nu-i nimic, zic, a mai făcut de-astea, să o lăsăm să se răcească și îi dăm cheie. Stăm, stăm, aproape o oră. Cheie. Nimic. A început panica.

Vine un localnic, îl întreb de mecanic auto. Da, zice, și începe să sune. Nu răspunde, Stați că mai are un număr, și sună din nou. Zero. Mai încearcă pe primul număr. Nimic. Îmi dă numărul, își ia rămas bun, ne urează noroc și pleacă.
Om bun. Mă pun și sun. După vreo 12 apeluri, răspunde mecanicul, Cosmin din Sântimbru, județul Alba. Vine omul cât de repede poate. Se uită, îi dă cheie, scoate furtune, le bagă la loc, nimic. Deschide prin spate, se uită și ne dă verdictul: pompa de benzină e ca și dusă. Bate în ea cu ciocanul, pornește. INCREDIBIL! Ne asigură că o să ajungem până acasă, dar dacă se mai întâmplă, să dăm iar bagajele jos și să ciocănim în ea. Cosmin mecanicul nu a vrut să ne taxeze, deși a venit cu mașina lui din mijlocul satului la dracu în praznic, de-abia reușind să îi dau 10 lei de un suc. Dacă vreodată aveți nevoie de un mecanic și sunteți prin zona satului Sântimbru, întrebați de el și neapărat răsplătiți-l măcar pentru deplasare, în ciuda refuzului. Merită, asemenea oameni merită plătiți și mulțumiți pentru munca lor.

Plecăm. Mergem vreo 60 de kilometri, până la intrarea în Sebeș, unde mașina decide că e timpul să ne pună din nou la făcut mușchi. Trag într-o văgăună, dăm bagajele jos, ciocănim, pornește. Tensiunea îmi creștea direct proporțional cu numărul de plase, geamantane și suveniruri pe care le urcam și coboram din portbagaj. Plecăm totuși la drum.

La intrarea în oraș, după nici 3 kilometri, moare din nou. Ne dăm jos, coborâm bagajele, ciocănim, dăm să plecăm.

NIMIC!

Stăm vreo jumătate de oră, în care eu am început să mă panichez serios. Parcă eram la filmele cu proști. Am băut un suc rece și mi-am revenit, dar vă zic, cel mai rău este să rămâi cu mașina în mijlocul drumului, la mare distanță de casă. Impresia este că te-ai pierdut în deșert și că gata, asta a fost, la revedere viață. Ei bine, nu e chiar așa. Am plecat din nou.

A patra oară s-a oprit nenorocita la 10 kilometri de Deva, unde aveam în plan să ne omenim la McDonalds. După această ultimă oprire, pe care am rezolvat-o cu o cheie bine plasată în capacul pompei, am ajuns în parcare la hamburgherie. După ce am mâncat, am contemplat următorul plan cu unchiul meu: plecăm, nu schimbăm a cincea, mergem cu 60 km/oră constant, facem o oră și jumătate până acasă, dar măcar ajungem. Zis și făcut, iar acesta a fost planul salvator, pentru că la 18:15, la 9 ore de la plecarea din Praid, am parcat mașina în fața casei, după ce inițial am calculat că vom ajunge maxim la prânz, maxim pe la ora 14:00.

Sfat: nu vă enervați la volan, orice s-ar întâmpla, că tot voi suferiți. Eu dau sfaturi, dar ieri am fost cu inima cât un purice când am pățit ce am pățit. Ca să închei, a fost o vacanță deosebită, foarte frumoasă și din care am învățat că te poți aștepta la orice, oricând. Nu e vina mașinii, dacă asta ați vrea să îmi spuneți, pentru că se poate întâmpla cu orice mașină, oricât de bună/proastă/veche/nouă/modernă/BMW ar fi ea.

Drum bun și mult CALM vă doresc în călătoriile voastre.

Ca jurnale de vacanță (poze și impresii) avem Poze de la Praid și Sovata e o stațiune europeană. ENJOY!