UPDATE: Am pus câteva zeci de poze la finalul articolului din salină, de la Corund și de la izvorul Arsco.
Câteva fotografii dintr-o zi a unor români care stau în Praid pentru 10 zile, cu bune, cu foarte bune și cu ungurisme. Ziua începe cu un trezit unguresc la ora 7 dimineața, cu o intrare în salina ungurească la 8:30 și cu o ieșire secuiască la 12:30, pentru că am venit cu un unchi care face tratament, iar ca să nu stea singur 4 ore în fiecare zi în salină, a decis să mai cumpere 3 abonamente și pentru noi. Eu mă bucur, că mă joc în fiecare zi tenis de masă pe gratis. Până acum, secuimea s-a dovedit a fi o parte extrem de civilizată a țării: nu vezi șoferi care să apese claxonul în loc de frână, nu auzi certuri pe stradă, motociclete, vecini care să urle unul la celălalt de la 10 case depărtare, câini pe străzi. Parcă, ușor așa, îmi dau seama de ce vor autonomie oamenii ăștia. Dar să revenim la pozele noastre ungurești. Vizionare plăcută!
În primul rând îi mulțumim ei: Frumușica, draga mea, am ajuns din cauza ta! Duamne, iubesc mașinăria asta!
Cum mi-am dat seama din prima că sunt în Secuime:
Micul dejun din salină: Semințe, un baton Milky-Way (dreapta jos, se vede colțul), ciocolată caldă și ardei iuți. Cheile nu le mănânc, sunt pentru a porni mașina, iar măr nu mănânc, că nu e unguresc.
Soarele e nesimțit de puternic, dimineața și la apus:
Primul lucru pe care îl văd dimineața:
Primul lucru pe care îl văd din bucătărie dimineața:
Și pentru final v-am pregătit o pizza dietetică pe care am găsit-o în meniul Hotelului Praid. Ceva revoluționar în domeniu…
Koszonom!







































































superbe poze …si numai cind ma uit la ele imi imaginez linistea de acolo….
Pingback: 300 de kilometri în 9 ore « Iosazaur.com – Un blog de Gabriel Iosa