Dacia din imagine îmi aparține în acte și în suflet. A fost mașina pe care am folosit-o un an de zile pentru a stăpâni cu adevărat tainele condusului după ce am luat carnetul. M-a plimbat unde am vrut, m-a învățat mecanică și m-a stors de bani, dar la ultimul necaz nu sunt singur, fapt care mă bucură. Însă mașina asta, care și-a făcut treaba și care este o simplă Dacie, ar spune unii inculți, are o istorie, pe care multe alte mașini, în fapt aproape toate, nu o au.
O să fiu scurt, pentru că și pe mine mă plictisesc articolele istorice: Mașina, model 1310 Break pe benzină a ieșit de pe porțile uzinei de la Pitești în 2001. Din 2001 și până în 2002 a fost folosită de către Guvernul României, pe vremea când prim-ministru era împușcatul Adrian Năstase. La sfârșitul lui 2002, mașina a fost scoasă la licitație pentru cine vrea să o cumpere. În același timp, o firmă din Lugoj își începea activitatea și avea nevoie de mașini, așa că a cumpărat această Dacie și încă două, la un preț evident mai mic decât cel al pieței. În 2011 firma, la care lucrează și tata, și-a reînnoit flota de autoturisme, iar tata s-a gândit că ar fi mașina perfectă pentru un începător, eu fiind începătorul și tata făcând deducția. Se zice că dacă știi să conduci o Dacia mai veche decât un Logan, atunci orice altă mașină ți se va părea o joacă. CONFIRM!
Ceea ce vrea să spun prin faptul că mașina are istorie este că, fiind construită pentru corp diplomatic, în ea s-au plimbat diverși politicieni, secretari de stat, poate chiar vreun ministru. Cea mai tare poveste pe care am auzit-o referitoare la mașină este că, dacă ar fi adevărat ce i-a spus vânzătorul de la acea vreme patronului firmei, doamna Merkel, care este acum cancelarul Germaniei s-ar fi plimbat în Dacia asta de la aeroport până la Guvern și înapoi, într-una din vizitele sale în România în calitate de simplu diplomat la vremea aceea. De asemenea, înainte de vânzare, cei de la Guvern au dus mașina la curățat, spun ei, dar în fapt s-au luat de pe ea sistemele de comunicații speciale și de siguranță care fuseseră montate cu un an înainte, cum se face la orice mașină destinată transportului de diplomați. Ca să închei, un prieten are o mașină care a fost prin 2000 la SRI, unele dintre firele de legătură fiind încă prinse în tapițerie.
Marele test pentru Dacia asta vine de-abia duminică, când o să ne ducă, sper, la Praid. Avem 320 de kilometri de străbătut, fiind primul drum lung pe care o să îl fac eu ca șofer. Oricum, vineri merg cu ea la mecanic și fac toate verificările necesare, schimb uleiul, calibrez roțile, controlez absolut tot, după care, kilometru după kilometru, plecăm spre o vacanță bine meritată.
Iar cei din spate se pot simți, 320 de kilomteri, ca Angela Merkel.
Dacă ai o şurubelniţă lată, o bucată de sârmă şi un patent, ajungi cu Dacia până pe Pluto. Don’t worry about a thing!
Daca ar fi asa de simplun