Au început să mă dezguste blogurile românești, mai ales alea “de top”. Și dacă blogurile ar avea cât de cât o șansă, oamenii din spatele lor, prin ceea ce scriu pe ele, se asigură că sunt complet varză până la sfârșitul zilei. Nu mai știm ce înseamnă un blog, totul înseamnă bani, faimă și hatereală, iar pentru mine e umilitor să văd ce se întâmplă. E grețos să văd că nu mai există nici o șansă pentru blogosfera românească, că a ajuns la acel punct în care nu mai scriem pe bloguri, ci blogurile ne scriu pe noi sau se scriu singure, exact cum le primim de la cei cu bani.

Scrii pe blog exact 5 rânduri despre părerile tale asupra unui produs, păreri pe care nici tu nu le crezi, dar în acele 5 rânduri ai nu mai puțin de 3 linkuri. Am înțeles că e greu, dar chiar crezi că e bine să faci asta de câteva ori pe săptămână? Chiar crezi că cititorii tăi sunt fericiți de se apucă să plângă când văd încă un articol și încă un articol despre nimic? Folosești termeni ca “romanisme”, dar când tu scrii la fel de românește, toată lumea trebuie să tacă și să aplaude, că altfel cauți o virgulă uitată și câștigi argumentul. Când scriai din suflet și nu primeai bani, satisfacția era tot una spirituală. Acum fără pișcot parcă nu mai are valoare, nu?

Scrii pe blog în fiecare zi despre cât de bun ești tu, despre succesul tău ca blogger, dar stai la bloc și mănânci de la Mec, iar când pleci în vacanțe, pleci pe banii fraierilor care au încredere în tine că ești un bun convertor. Evident că o să comentezi că sunt hater, dar știi ceva, behăie până la Zalău și înapoi, adevărul este că blogul pentru tine a devenit o glumă, un preș de care te ștergi de fiecare dată când ai impresia că ești mai bun decât altcineva, și ți se întâmplă des.

Scrii pe blog chinezește, adică doar atunci când ești plătit. Chiar trebuie să îți zic că de multă vreme nu ai mai scris ceva citibil, pentru că ai executat tot doar pe bani? Bine, uite aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici. Mai vrei? Aici, aici, aici,  aici, aici… și asta doar în ultimele două săptămâni. Dar tu o faci din suflet, așa-i? Să fie bine, să facem bine, tu nu ceri bani. Corect? Corect, chinezule, sensibilule? Sensibluule? Jenatule.

De fapt, ce suntem noi? Mașini de făcut bani? Că banii ăștia pe care îi facem, ei vin de undeva. Îi merităm noi oare? Dacă da, cât de mult o să țină figura? Dacă nu producem, vizitatorii pleacă, vezi zeroștiri, care a scăzut și pe mai. Dacă nu avem vizitatori, figura ține, dar ține până când plătitorii văd că tu nu mai trimiți, și când văd asta, nu-ți mai dau bani, și atunci dintr-o dată îți piere pofta și de rugby, și de cupa danone, și de baschet, telefoane, macaroane sau vegeta. Nu-ți mai plac? Vai, dar credeam că ești fan mare, că toată ziua ai scris pe blog. ”Nu-mi mai plac, că am fost o unealtă și acum nici atât nu mai sunt…”

Nu am o concluzie, că nu mi-a dat nimeni bani să am una.