Ca să vezi, eram cât pe ce să împlinesc un an fără să fac o boacănă, însă m-a mâncat undeva și am făcut-o. Am infractoriat o chestie și am plătit. M-am comportat precum ultima scursură a societății și am comis crima. Oh, the horror. Of, oroarea! Regret, dar e prea târziu. E târziu, uite cum stau eu și lungesc vremea și pierd mâncarea caldă, că aia nu stă caldă, se răcește și gata.

Astăzi. Ora două fără un minut. Sună telefonul. Ceva ofertă de la ziar pentru Primărie. Mi se dictează o adresă. O scriu cu un pix verde. Nu contează. Zice că la două și jumătate se închide ghișeul la Primărie unde trebuie să o duc. Plec. Vrum vrum VRUUUUM! Ajung. Duc foaia. Când să ies, realizez că am parcat unde nu aveam voie. Chiar atunci mă abordează doamna polițist. Na, am belit mielul.

Până la urmă m-am ales cu un avertisment, că na, nu păream a fi criminal și eram totuși în interes de serviciu. Cică dacă aveam ceva semn că sunt de la ziar pe mașină scăpam fără probleme. Ce fac eu acum oare? Printez ditamai semnul cu logo-ul ziarului să îl arborez în geam. Ura, sunt un infractor și asta îmi ocupă tot timpul.